Václav Havel

Václav Havel este un fost dramaturg şi disident care a ajuns preşedintele naţiunii Cehoslovace în perioada de tranziţie către o ţară democratică cu o economie de piaţă liberă.

Václav Havel fuma ţigară de la ţigară, avea o ţinută neîngrijită şi era un tip tăcut. Din aceste motive nu a fost văzut ca un candidat eligibil pentru a conduce Cehoslovacia care tocmai ieşea din regimul comunist. El fusese totuşi puternic implicat în politică timp ce cel puţin 20 de ani, iar activismul său îi adusese cu regularitate probleme cu autorităţile. În ciuda acestora, el a continuat să lupte pentru dreptate şi pentru o Cehoslovacie liberă.

Când a avut loc invazia sovietică, el a fost obligat să-şi întrerupă cariera artistică şi a fost trimis să muncească într-o berărie. Acest fapt nu a stopat însă tendinţele sale artistice şi Havel a continuat să creeze opere care dezveleau minciuna şi înşelătoria comunistă. El a lucrat de asemenea pentru o serie de publicaţii ilegale, adunându-şi adepţi prin ura sa pentru regimul totalitar şi prin apelul constant la conducătorii ţării de a deveni mai corecţi în activitatea lor. Aceste apeluri la sferele superioare ale regimului comunist nu au fost însă luate în seamă; în loc de asta, el a fost trimis timp de patru ani în închisoare pentru implicarea sa în Carta 77.

În 1989 era clar că regimul comunist era în pragul colapsului. În acest moment, numeroşii cehi nerăbdători de schimbare s-au întors către Havel, care se transformase într-un lider important în lupta pentru reforma politică. El a manifestat în acest timp un grad crescut de moralitate şi talent politic, mai ales prin scrierile pe care le-a produs în celula sa în închisoare.

În 18 Decembrie 2011, Václav Havel a trecut în nefiinţă după o luptă grea cu boala.

Moştenirea lui Havel

Ar putea fi surprinzător de aflat că Václav Havel are o reputaţie mai complexă în Republica Cehă decât are în străinătate. Cu toate că este respectat de aproape toată lumea, el nu este perceput ca conştiinţa naţiunii, aşa cum apare în străinătate.

Unul dintre interviurile cele mai interesante la care a participat a avut loc în 2009, când a fost rugat să evalueze felul cum liderii Revoluţiei de Catifea au reuşit să-şi atingă scopurile din 1989. Chiar dacă a susţinut că majoritatea acestor scopuri au fost atinse, el a fost critic la adresa politicilor mărunte de partid care ajunseseră să domine sistemul politic din ţară şi le-a acuzat că ţineau în loc întoarcerea societăţii civile.

Havel a lăsat de asemenea o moştenire literară. El a început să scrie din nou imediat ce îndatoririle sale politice au luat sfârşit, iar una dintre ultimele sale opere a fost o piesă de teatru intitulată Plecarea, în care satirizează vanitatea politicienilor din Europa Centrală. El a scris şi o autobiografie intitulată Către castel şi înapoi , iar curând va apărea o adaptare pentru film bazată pe cartea lui Georges-Marc Benamou, Fantoma din Munich.