Husiţii

Perioada husită este probabil cea mai importantă perioadă din istoria cehă, dar este cu siguranţă cea mai captivantă. Jan Hus era profesor universitar la Universitatea Carol şi era un adept radicalist al ideilor teoreticianului englez John Wycliffe. Hus a fost protagonistul principal în cadrul mişcării care a creat o credinţă bazată pe Biblie şi opusă ierarhiei bisericeşti.

Probabil cea mai radicală dintre credinţele sale a fost aceea că toţi creştinii ar trebui să se bucure de împărtăşanie, pentru că la vremea respectivă numai membrii clerului aveau dreptul să bea din sângele lui Hristos. De fapt, acest aspect al credinţei sale a devenit atât de bine cunoscut încât pocalul folosit pentru împărtăşanie a devenit simbolul husiţilor. El a realizat aceşti paşi către reformarea bisericii cu un secol înainte de Martin Luther şi, de asemenea, şi-a expus credinţa că indulgenţele nu ar trebui să fie disponibile pentru a fi cumpărate de oameni.

În 1415, Hus a fost convocat la Konstanz pentru a apărea în faţa Consiliului bisericesc. El a fost condamnat pentru erezie şi ars pe rug drept pedeapsă.

Moartea lui Hus nu a oprit însă mişcarea husită – de fapt, a întărit-o şi mai mult, iar Boemia s-a umplut curând de radicalişti religioşi. Acest fapt a dus la Războaiele Husite. Aceste războaie au început în 1419 când demonstraţiile husite au degenerat, iar demonstranţii au pătruns prin forţă în Primăria Oraşului Nou şi au aruncat pe fereastră mai mulţi consilieri catolici – aceasta pare să fie metoda tradiţională cehă de a ucide oameni. După ce husiţii au distrus câteva zone din oraş, regele Boemiei, Sigismund, a pornit câteva cruciade împotriva husiţilor care s-au extins până dincolo de graniţele Boemiei. El a fost însă înfrânt pe dealul Vítkov de conducătorul husiţilor, Jan Žižka – un om care avea un singur ochi. Astăzi se află pe locul bătăliei un monument al lui Žižka.

S-a ajuns la o stare de stabilitate când a fost ales un rege husit în 1458 şi anume regele Jiří de Poděbrad. Nobilimea care l-a ales nu a avut parte însă de prea mult bine, iar când acesta a murit au invitat pe tronul Boemiei dinastia poloneză a Jagiellonilor pentru a preveni căderea regatului în mâini eretice pentru prea multă vreme. După moartea regelui polonez Vladislav al  II-lea – în urma unei domnii restricţionate de nobilii Boemiei, în timpul căreia capitala a fost mutată la Buda în 1490 – acesta a fost înlocuit de Ferdinand de Habsburg, fratele împăratului Carol al V-lea al Sfântului Imperiu Roman. Habsburgii au continuat să conducă Boemia până în 1918.

PAT

Check Also

Începuturile dinastiei Přemyslid (870-1306)

În arhivele romane, istoricii au depistat istoria Boilor care erau un trib celtic din zona Pragăi de azi – un pământ pe care ei îl numeau Boiohaemum (puteţi recunoaşte similaritatea fonică cu „Boemia”, aceasta fiind etimologia numelui). Însă, prin secolul al VI-lea, triburile slave au înlocuit populaţia celtă din zonă. Dinastia Přemyslid este prima dinastie notabilă din zona pe care azi o numim Praga, iar primii membrii cunoscuţi au fost prinţul Bořivoj şi soţia sa Ludmila, care au fost convertiţi la creştinism de către sfinţii Chiril şi Metodie, care veneau din Bizanţ. Nu a durat însă mult până când religia ortodoxă bizantină a fost înlocuită de creştinismul roman, mai ales datorită legăturilor Boemiei cu Vestul Europei. În timpul prinţului Bořivoj familia şi-a mutat rezidenţa la Hradčany.